Istoric

Originea viticulturii şi vinificaţiei în Cepari se pierde în timpuri străvechi. Mărturii în acest sens stau descoperirile arheologice din zonă, cercetarea documentelor de arhivă, scrierile bisericeşti, care atestă că una din ocupaţiile de bază ale locuitorilor începând cu anul 1559, a fost viticultura.

Însăşi denumirea localităţii Cepari este mentionată ca provenind de la derivaţia cuvântului „cepuri”. Cepurile reprezentau şi atunci dopurile cu care erau astupate butoaiele cu vin ca vase de depozitare şi transport, confecţionarea butoaielor era ea însăşi o îndeletnicire de bază a acelor locuri.

Momentul de cotitură în viticultura veche a constituit-o, după informaţiile culese de la bătrânii satului, ca de altfel pentru întreaga viticultură, apariţia filoxerei în jurul anului 1884, cand cea mai mare parte a plantaţiilor au fost arse în vederea evitării răspândirii bolii.

Un tânăr ambiţios, pe numele lui Badea Manolescu, frate după tată al bunicului meu Constantin, a angajat din Germania un specialist viticultor care a adus în zonă, pe lângă tehnica altoirii soiurilor autohtone pe portaltoi americani şi soiuri noi străine.

Printre soiurile vechi selecţionate s-a numărat Crâmpoşia, soiul nostru local cunoscut ca şi Cirloganca. Sub această denumire este preluată de către academicianul Gherasin Constantinescu în „Ampelografia Republicii Populare Române”, precum şi de literatura de specialitate.

De aici, istoria soiului Crâmpoşie sau Cirloganca se împleteşte cu descrierile despre podgoria Drăgăşani, alături de soiurile Gordan, Brachina şi Tămâioasă Românească. Toate aceste vechi mărturii vorbesc, în primul rând, despre existenţa în această regiune a Olteniei a unor condiţii naturale deosebit de prielnice pentru acest gen de activitate, iar in alt rând, despre o îndeletnicire intrată în credinţa şi viaţa sătenilor.

Dacă apariţia viţei de vie în spaţiul românesc nu este definită cu precizie, nici pentru Cepari reperele istorice nu abundă de informaţii ca jaloane ale dezvoltării acestei îndeletniciri. O remarcă aparte o constituie soiul Salcament care apropiat de Gordan a dominat spectrul viticol local şi care constituie soiul pierdut al Cirloganilor şi Cepariului. În amintirea lui am creat gama de vinuri care îi poarta numele, pentru anii de producţie 2010 şi 2011.

Crâmpoşia, în schimb, va constitui pariul nostru pentru viitor, în memoria locurilor şi oamenilor care l-au selectat şi ameliorat dupa momentele de cumpănă ale viticulturii. Sortimentul de Cepari s-a comercializat în perioada postbelică preponderent în Bucureşti sub marcă proprie, fiind menţionate Halele Obor cu magazine specializate marca „Vin de Cepari”. După colectivizarea agriculturii, viile cu soiurile Crâmpoşie, Salcament, Braghina, Gordan şi Tămâioasă Românească au rămas în cultură până în anii 1970, după care suprafeţele au scăzut dramatic, lăsând loc viticultuirii moderne.

În prezent sunt înregistrate numai câteva vii răzleţe, unele de peste 100 ani, care stau mărturie a vremurilor demult apuse. Povestea vinului de Cepari continuă...